Astfel, pentru lichidarea consecințelor catastrofei, din R. Moldova au fost recrutați forțat circa 3500 de oameni. La 37 de ani de la explozie, o parte dintre ei au murit, iar restul acuză grave probleme de sănătate.
Unul dintre moldovenii care a fost acolo chiar în primele luni după explozie este Serghei Barbu, din comuna Cheltuitori, municipiul Chișinău. Bărbatul avea atunci doar 26 de ani, abia se căsătorise, iar soția sa era însărcinată cu primul copil. El spune că dacă ar fi avut opțiunea să aleagă, n-ar fi acceptat să meargă, însă nimeni nu l-a întrebat nimic. Acum Serghei are 55 de ani și recunoaște că nu a uitat nici o secundă din coșmarul trăit în cele două luni petrecute într-un loc lipsit de viață.
„Mergem la Cernobîl”
Era începutul lunii iunie. Serghei s-a întors seara de la serviciu și a găsit în poartă o citație în care se anunța că trebuie să meargă la instruiri și că trebuie să-și pregătească lucrurile de primă necesitate. „În sat, toți eram speriați. Știam ce s-a întâmplat în Ucraina și ne temeam că o să trimită după noi. A doua zi, dis-de-dimineață, au venit câțiva oameni și m-au băgat într-o mașină. Nimeni nu a scos niciun cuvânt”, își amintește bărbatul.
În satul Cheltuitori, Serghei a fost unica persoană recrutată. „Nu știam unde mergem. Doar după ce am ajuns în regiunea Odesa, am înțeles că situația este gravă. Acolo au mai ales dintre noi. Pe unii i-au trimis înapoi acasă pentru că aveau probleme de sănătate, iar pe cei mai sănătoși ne-au tuns chilug și ne-au dat haine militare. „Mergem la Cernobîl”, a strigat cineva și ne-au încărcat pe toți în mașini”, povestește nemulțumit moldoveanul.
După explozie, reactorul centralei nucleare de la Cernobîl a fost acoperit cu un sarcofag de beton.