În cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie, în Republica Moldova, comemorăm victimele foametei organizate din 1946-1947. Cel puțin un milion de persoane au fost răpuse în această perioadă, inclusiv până la 200 de mii de locuitori ai țării noastre. Foametea organizată a fost o mare tragedie, o rană cumplită care nu se va vindeca niciodată complet, au subliniat în mesajele de comemorare, președinta Maia Sandu, premierul Dorin Recean și președintele Parlamentului, Igor Grosu.
Șefa statului a menționat că nu ar trebui să uităm trecutul pentru a face împreună un viitor mai bun:
„Puterea sovietică le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete. Generații la rând, supravieţuitorii au fost nevoiți să-și deplângă pierderile în tăcere. În memoria bunicilor și străbunicilor noștri, în fața părinților noştri, suntem datori să nu lăsăm uitării această tragedie, să vorbim despre ea, despre cei responsabili de această crimă și să comemorăm victimele nevinovate.
Ne aplecăm cu recunoștință în fața țăranilor noștri de pe ambele maluri ale Nistrului, indiferent de etnia lor, care au trecut prin acele sacrificii, dar au supraviețuit cu capul sus, au rezistat și au dat viață noilor generații. Lor le datorăm viața noastră de acum, în Republica Moldova. Este un trecut dureros pentru noi toți, cei care am moștenit acest pământ, un trecut din care trebuie să învățăm pentru a face împreună un viitor bun, un viitor în care țara noastră nu mai trece prin asemenea suferințe”.
Prim-ministrul a evidențiat că foametea din acei ani a fost una necruțătoare, impusă cu brutalitate și folosită de regimul comunist ca instrument de opresiune și control imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.
„Chin, suferință și deznădejde – asta au simțit sute de mii de oameni nevinovați de toate etniile în timpul foametei organizate de autoritățile sovietice din anii 1946–1947. Astăzi ne amintim cu durere de cel mai traumatizant fenomen din istoria recentă a ţării noastre. Responsabilitatea noastră este să păstrăm memoria acelor oameni, să consolidăm pacea și democrația, și să facem tot ce ne stă în putință pentru a construi o societate dezvoltată, în care cetățenii sunt respectați și protejați”, a spus Dorin Recean.
Și șeful Legislativului a declarat că nu trebuie uităm această perioadă întunecată a trecutului nostru.
„Doar aşa vom înţelege mai bine Istoria, vom înţelege prin ce suferinţe au trecut străbuneii, buneii şi părinţii noştri, indiferent de ce limbă vorbeau, de ce convingeri aveau, de ce vârstă aveau, fiindcă în acele luni de groază au avut de suferit în primul rând cei mai vulnerabili, copiii şi vârstnicii. Doar aşa vom reînnoda firele date uitării ale trecutului, din care este ţesută memoria colectivă a neamului nostru. Pentru aceasta trebuie să vorbim despre acea foamete groaznică organizată de regimul comunist din Rusia Sovietică pe care au îndurat-o sute de mii de oameni”, a scris Igor Grosu, pe Facebook.
Potrivit documentelor de arhivă, foametea din RSS Moldovenească a fost de zece ori mai devastatoare decât în Rusia și de 5 ori decât în Ucraina. Regimul a recunoscut faptul că, în total, nu mai puțin de 400.000 de persoane au suferit acut de foame, dintre care cel puțin 123.000 au murit, înregistrându-se și nu mai puțin de 151 de cazuri de canibalism.
De aceea, scrie Agenția Națională a Arhivelor, foametea postbelică din RSS Moldovenească reprezintă cel mai traumatizant fenomen din istoria recentă a ţării, mai cumplit decât deportările în masă după numărul de vieți omenești pierdute în timp de pace. Un număr impunător de documente de arhivă indică asupra factorului politic ca declanşator al cataclismului social şi al dezastrului umanitar care a urmat.
Vara anului 1946 a fost deosebit de secetoasă, după ce câţiva ani la rând plouase puţin şi aproape că nu căzuse zăpadă. Cu toate acestea, statul a fixat cote obligatorii la cereale atât pentru anul 1946 cât şi pentru anul următor. În afară de cereale, agricultorii erau obligaţi să predea statului fân, floarea-soarelui, cartofi, carne, lapte, brânză, lână, ouă.
Adeseori, cotele obligatorii erau colectate chiar în timpul treieratului cerealelor. După predarea unor cantităţi de cereale, veneau înştiinţări şi somaţii despre alte îndatoriri, până când au fost epuizate toate rezervele. Colectările erau dirijate de Partidul Comunist şi de instituţiile statului, republicane, judeţene şi raionale. La nivel local, agenţi pentru colectări erau preşedinţii sovietelor săteşti, activiştii, împuterniciţii etc.