Maxim are una dintre cele mai nobile profesii din lume. Este pompier, însă la cei 30 de ani, pe care i-a împlinit, nu prea cunoaște istoria neamului său. Ne-a spus că nu trebuie să-l întrebăm dacă sărbătorește Ziua Bărbaților, pentru că răspunsul îi este scris pe chip. „În timpul Uniunii Sovietice, 23 februarie era considerată Ziua Apărătorului Patriei, dar nu Ziua Bărbaților. Majoritatea cetățenilor R. Moldova sărbătoresc această zi și eu sunt în rând cu ei. Este o sărbătoare implantată în ADN-ul moldoveanului. Noi nu ne uităm la lucrurile rele pe care le-au făcut bolșevicii, dar la cele bune”, afirmă convins tânărul.
De aceeași părere este și Iurie, fost polițist, care acum activează într-un domeniu, pe care îl ține în mare taină. El spune că, pe 23 februarie, închină de Ziua Bărbaților, pentru că este bărbat, iar pe 3 septembrie sărbătorește Ziua Armatei Naționale. „Eu am făcut serviciul militar în R. Moldova și n-am nimic cu represiunile și deportările bolșevicilor. Sărbătorim Ziua Bărbaților, pentru că trebuie să arătăm că suntem bărbați adevărați”, conchide Iurie.
În schimb, pentru Vasile, paznic la sediul unei instituții de studii superioare din Capitală, motivul acestei sărbătorii este că și-a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. Bărbatul, în vârstă de 56 de ani, se arată indignat că mulți moldoveni „caută nod în papură” și nu se mai bucură de această zi. „De ce nu e corect s-o sărbătorim? Ce are 23 februarie cu deportările, foametea și represiunile? De ce înainte sărbătoream frumos, dar acum nu? Mie îmi place această sărbătoare”, a spus paznicul mai în glumă, mai în serios.
Deși are aproape 70 de ani, Valeriu lucrează și astăzi în calitate de șofer – meserie pe care ne anunță cu mândrie că a învățat-o în Armata Sovietică. Anume din această cauză,