Printre obiectivele istorice, amplasate în Chișinău, sunt și multe conacuri urbane. Povestim, în continuare, despre una dintre ele: Vila Nazarov – un monument de istorie și arhitectură de categorie națională. Se deosebește de altele prin câteva elemente arhitecturale unice. Clădirea apare în acte la începutul secolului 19, atunci când proprietarul conacului devine negustorul rus Iacob Nazarov. În perioada sovietică, a fost sediul Centrului de Sănătate Publică, fiind și pe atunci sub ocrotirea statului.
În prezent, bijuteria arhitecturală este într-o stare de degradare. Cine este proprietarul clădirii acum? Potrivit datelor cadastrale, terenul, cu imobilul de pe el, este deținut de un agent economic, care a intrat în posesia lui în martie 2023. Am încercat să discutăm cu proprietarul companiei, prin mai multe căi, dar fără rezultat.
„Nu cred că este nevoie să fii mare expert în arhitectură ca să înțelegi cât de frumoasă și importantă este această vilă. Vila Nazarov i se spune. Un element care o face unică este elementul de arhitectură numit „serliana”, adică o fereastră venețiană. Este deosebită prin faptul care are aceste două coloane masive, dar și datorită arcului deasupra ușii principale”.
Chiar și cei care trec grăbiți ori îngândurați pe lângă Vila Nazarov reușesc, probabil, să aprecieze unicitatea acestui conac urban, amplasat pe strada Columna, lângă parcul catedralei mitropolitane. Istoria spune că a fost construită în anii ’80 ai secolului XIX, dar se afla puțin mai târziu despre ea, atunci când primul proprietar decide să o vândă negustorului rus Iacob Nazarov. Au urmat și alți proprietari. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a avut de suferit, fiind reconstruită mai apoi. În perioada sovietică, a fost sediul Centrului de Sănătate Publică, iar la subsol se aflau magazine. Cei care o foloseau, erau obligați prin contract să nu intervină în construcția ei.
Femeia din imagini locuiește de multă vreme în vecinătatea clădirii. Își amintește că venea aici pentru a-și trata dinții.
„- Aici a fost un doctor pe dinți. – Și magazine, am înțeles, erau la subsol. – Da. Eu țin minte că veneam și-mi puneam dinți aici. – Aici? – La doctorul acesta. – Prin ce an era? – Iată nu vă pot spune. – Erați tânără sau…? – 19 ani aveam. Eu veneam dinți să îmi pun, de fier, după moda cum era înainte. – De aur erau. – Ei. – Numai aur acolo era”.
Se uită cu tristețe și regret că vila se năruie, iar odată cu ea și istoria.
„- De când o știți s-a mai schimbat ceva? S-a mai reparat? – Nimic. Așa și stă. Cândva, au vrut s-o facă, dar a plecat. – Cine? – Stăpânul de atunci. – Cum credeți, la modul general, aceste clădiri trebuie conservate, protejate? – Ar trebui, dar dacă nu au de unde… – Bani, aveți în vedere? – Bani”.
„Clădirea nu a mai fost îngrijită de foarte multă vreme. Vedem, cu ochiul liber, că nu au fost intervenții pe exterior, cel puțin. Cum arată în interior, nu putem spune, pentru că nu este acces. E și un pericol public, pentru că de sus pot să se desprindă bucăți de piatră și să cadă, zona nefiind securizată. De asemenea, dacă ne uităm mai atent, în fața ușii principale, sunt foarte multe bucăți de carton, a fost improvizată și o pernă. Putem deduce că atunci când nu este atât de frig afară, așa cum este în aceste zile, aici înnoptează oamenii străzii”.
„- Trebuie reparată și de făcut ceva cu ea. Asta este istoria. – Ce vă pare interesant la dânsa, mai deosebit? – Ea șede de tare mult. Din Basarabia încă. Trebuie păstrată. – Pentru generațiile care vin… – Da”.
Bianca Tănase are o predilecție aparte pentru această vilă. A fost cucerită de stilul unic al construcției încă de pe vremurile când era mică și învăța prin preajmă. Ori de câte ori trecea pe alături, în minte îi apăreau mai mereu aceleași întrebări: cine au fost oamenii care au locuit aici? Cu ce se ocupau? Ce mod de viață duceau?
„- În luna octombrie, când am avut oportunitatea să lucrez la proiectul acesta cu poveștile nespuse ale Chișinăului, instant m-am gândit la casa asta care mi-a marcat copilăria și adolescența. Eram curioasă să aflu cine putea să trăiască aici, ce oameni au locuit înaintea noastră. – Ce ai aflat interesant despre casă? – Cel mai interesant e că a fost construită prin 1880, dar primele documente care sunt despre casa aceasta sunt din 1900, când frații Lebedev, cei care au construit-o, o vând lui Nazarov și familiei sale”.
În cadrul proiectului „Poveștile nespuse ale Chișinăului”, Bianca a elaborat și o animație grafică a conacului, ce prinde viață printr-o aplicație specială și îndreptând telefonul spre suportul pentru steaguri.
„- Prima dată când am fost aici, am dat peste un bărbat care locuiește pe scări și ne-a povestit despre experiența sa. – Pe aceste scări, ai în vedere, da? – Exact, fix pe scări acolo. Ne-a spus că sunt și animale, și păsări, și pisici în zona asta. Chiar dacă oamenii au abandonat-o, animalele și creaturile încă înțeleg că aceasta are valoare. – Și energie. – Da.
– Avem construcția dinăuntru. Dacă am avea acces în interior, aș putea să vă arăt o sobă fantastică. – Ai fost înauntru? – Nu. Este interzis, dar dacă te uiți prin geamul spart, se vede bine. Aș vrea să pot să am acces înăuntru. – Dar nu ați încercat să luați legătura cu actualul proprietar ca să vă dea voie să intrați? – Nu, este informație publică despre cine este proprietarul”.
Am consultat datele de la Cadastru, ca să aflăm ce se cunoaște despre ultimii proprietari ai clădirii seculare. Găsim că fosta vilă și terenul pe care este construită – de circa 4,6 ari – au fost cumpărate în 2001 de compania Serenda Com de la stat. În prezent, firma aparține lui Vitalie Urechean, fiul fostului primar general Serafim Urechean. L-am contactat pe omul de afaceri, dar ne-a spus că nu cunoaște despre ce vilă este vorba, pentru că el a preluat compania mult mai târziu.
„- Eu sunt proprietar la Serenda Com din 2015. – Cum ați reușit să ajungeți în fruntea companiei? – Dar care e problema? – Vă întreb: știați că se vinde sau cum? – Dvs puneți niște întrebări interesante. – Nu știu istoria cu clădirea ceea. Știți măcar că compania a procurat cândva acea vilă? – Nu cunosc despre ce noi vorbim acum”.
Am trimis o cerere la Agenția Servicii Publice pentru a afla cine conducea compania în momentul tranzacției, dar încă nu am reușit să aflăm răspunsul final. Ne întoarcem la clădirea de pe strada Columna 110. Câțiva ani mai târziu, compania o vinde soților Godzin, care puțin mai târziu la fel decid să o scoată la vânzare, însă s-a soldat cu litigii. Un punct final s-a pus abia în martie 2023, atunci când pământul și clădirea au ajuns în posesia companiei Mira Lex Consulting. Aceasta este condusă de Anatolii Culicov, care a încercat de mulți ani să intre în posesia ei. Alți aproape 65 de metri pătrați aparțin, din 2019, unei alte persoane fizice, care are același nume de familie ca directorul companiei.
Adresa juridică a ultimei companii care a procurat vila Nazarov este exact aici – Columna 110. Vedem la fața locului doar o anexă, la acest conac, dar nu sunt semne că cineva ar fi trecut pe aici. De multă vreme. Zăpada este încă necurățată, iar vecinii și ceilalți oameni pe care i-am găsit în curte ne-au spus că nu cunosc să fie pe aici vreo companie juridică.
Anatolii Culicov mai deține o companie. Am mers să-l căutăm și acolo. Am lăsat un număr de telefon, ca să fim contactați de omul de afaceri. În schimb, ne-a abordat avocatul lui. După ce i-am adresat întrebările, acesta ne-a spus că vom fi telefonați de însuși Anatolie Culicov, lucru care nu s-a întâmplat până în momentul difuzării reportajului.
„- Vă rog să îi transmiteți că e nevoie de reacția lui. Altfel vom publica fără poziția dumnealui. – Bine”.
Am vrut, printre altele, să aflăm de ce a decis să procure un teren, cu o clădire ce are statut de monument, cât a costat, dar și ce intenționează să facă în continuare cu imobilul. Conform fostului primar general, vânzarea unor clădiri municipale, importante din punct de vedere istoric sau arhitectural, a avut loc prin intermediul unei comisii guvernamentale.
„Primăria nu a vândut nicio clădire în Chișinău. Era comisia guvernamentală, unde primăria avea un reprezentant doar. În momentul vânzării ori procurării acestor clădiri, mare treabă primăria nu putea hotărî, aveam doar un vot în toată comisia. De aceea nu primăria, dar țin minte că au fost scandaluri cu clădirea asta. Așa îmi amintesc eu, că din 2001 și până acum s-au scurs mulți ani. În această clădire, numai pereții sunt de valoare.
Cinematografele din țară au fost vândute în acea perioadă, de guvernarea de atunci. Luminițele – tot. Grădinițele de copii. Așa era legea. Așa era legea adoptată de Parlamentul de atunci. Lucrurile acestea se privatizau în cadrul acestei legi, fără chestiile astea secundare”, a declarat ex-primarul Capitalei, Serafim Urechean.
În municipiul Chișinău sunt înscrise 512 monumente de arhitectură de categorie națională, cu trei mai mult decât anul precedent. Este vorba de ansambluri de clădiri, grădini și construcții cu statut de monument. În cazul a 30 de monumente nu se cunoaște cine le deține. Informația se conține într-un răspuns oferit de Ministerul Culturii, la solicitarea redacției „Moldova gândește”.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan