Sfânta Muceniță Tatiana diaconița este pomenită în calendarul creștin ortodox la data de 12 ianuarie.
Sfânta Muceniță Tatiana a trăit la Roma în timpul împăratului Alexandru Sever (223-235). A făcut parte dintr-o familie nobiliară, care avea credința în Hristos, dar o ascundea din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor. Deși ocupa funcții înalte în administrația romană, fiind în trei rânduri consul, tatăl Sfintei Tatiana își păstra în taină credința creștină.
Sfânta Tatiana a crescut în casa părinților ei cu bunăcuviință și cu frică de Dumnezeu, învățând cu bucurie tainele dreptei credințe. Ajungând la vârsta căsătoriei, Tatiana n-a voit să se căsătorească, ci viețuia în curăție, cu dragoste creștinească. Astfel, aceasta a ales să trăiască în curăție și în dragoste față de Hristos, rugându-se ziua și noaptea, ajutându-i pe cei bolnavi și nevoiași. Pentru virtuțile ei a fost aleasă în slujba de diaconiță a Bisericii din Roma.
Deși împăratul Alexandru nu era un prigonitor — se spune că mama sa, Iulia Mamia, era creștină—, în timpul lui au avut loc multe persecuții anticreștine, ordonate de prefecții săi. Într-una din aceste persecuții a fost prinsă și Sfânta Tatiana. Aceasta a mărturisit că este creștină, a fost prinsă și dusă în templul zeului Apolo.
Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu și idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se, precum și o parte din templu. Atunci, din porunca mai marilor cetății a fost supusă la chinuri cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, goliciunea trupului, scrijelirea pe trup cu brice, aruncarea în temniță, tăierea sânilor, aruncarea spre a fi mâncată de către fiare, spânzurarea și strujirea trupului, aruncarea în foc. Dar toate le-a îndurat cu putere de sus, de parcă nu simțea nici o durere, și, cu toate că era schingiuită de prigonitori, propovăduia neîncetat celor de față despre puterea și chemarea Mântuitorului,